Clujul meu e unul al amintirilor. Un oraş cu o vibraţie discretă, cu ochii mari şi verzi, un oraş poleit de o brumă desuetă şi parfumată. Clujul meu locuieşte încă în Căminul 16, într-o căsuţă în Plopilor şi pe Strada Fericirii, într-o cămăruţă în formă de trapez. A fost, probabil, cel mai frumos moment al meu, cel în care refuzam să cobor din „abisul ideii", cel în care fiecare umbră era o aventură şi fiecare întâlnire o ... ... mai mult |